Tag Archives: poveste audio

Povestea Hansel și Gretel

Elefant.ro - Premium

Traia odata intr-o casuta darapanata, la marginea unei paduri un taietor de lemne cu sotia si cei doi copii ai sai, Hansel si Gretel. Traiul lor era foarte greu, asa ca parintii, dupa multa gandire, au decis sa-si abandoneze copiii in padure. A doua zi taietorul si sotia isi luara copiii la cules zmeura in padure si cum topaiau ei veseli, nu bagara de seama ca sunt singuri. Intr-un tarziu, in zadar isi strigau ei parintii, nu le raspundea nimeni.
Mult timp ratacira prin padure, infometati si obositi, cand deodata zarira o casuta. Aceasta era cladita cu totul din turta dulce si ciocolata si flamanzi, nevoie mare, s-au asezat in pragul casei si au inceput sa infulece.
Deodata, in usa casei aparu o batrana care, ii pofti inauntru sa manance, dar cum intrara, pe Hansel l-a varat intr-o camaruta intunecata, iar pe Gretel a pus-o sa curete si sa lustruiasca toata casa apoi sa-l ingrase pe fratele sau, caci baba avea de gand sa-l manance. Copiii se speriara foarte tare, dar privindu-se unul pe altul isi dadura curaj. Hansel, afland ca batrana nu vedea bine, de cate ori venea sa vada cat s-a mai ingrasat ii arata un oscior de pui in loc de deget sa mai traga de timp. Dupa o vreme, gandind ca Hansel nu se ingrasa deloc, zgripturoaica, suparata foc, ii porunci fetei sa pregateasca focul pentru a-l gati pe fratele sau. Insa Gretel o ademeni pe baba spre cuptor zicand ca nu poate aprinde focul, apoi o impinse cu lopata in flacarile cuptorului.
Bucurosi ca au scapat cu bine, cei doi frati nu-si mai doreau decat sa gaseasca drumul spre casa. Inainte de plecare, ei isi umplura buzunarele cu bogatiile gasite in casa vrajitoarei, iar pe lacul din poienita inota o lebada frumoasa care ii ajuta sa afle drumul spre casa.
Acasa, isi gasira parintii tristi si ingrijorati din cauza lor, dar cand ii zarira ii imbratisara si plansera impreuna si din acea zi nu s-au mai despartit niciodata.

Sfarsit!

Miniprix.ro

Povestea Scufița Roșie

A fost odata ca niciodata o fetita mica si dulce, pe care toata lumea o iubea, insa cel mai mult o iubea bunica ei.
Odata bunica i-a daruit o scufita din catifea rosie si, fiindca ii statea asa bine, fetita nu mai dori sa poarte altceva, asa incat de atunci au botezat-o Scufita Rosie. Intr-o zi, mama ei ii pregati un cosulet in care puse un cozonac si o sticla de vin, sa i le duca bunicutei, pentru ca era bolnava si slabita, iar cu acestea poate se va mai intrema. Inainte de a pleca, mama o povatui sa mearga cuminte, sa nu cada si sa nu care cumva sa se abata din cale.
Scufita Rosie ii promise mamei ca va da ascultare sfatului ei si porni la drum. Bunica locuia departe, in padure, la o jumatate de ceas distanta de sat. Si cum mergea ea asa, deodata ii aparu in drum lupul. Fetita nu stia insa ce fiara cumplita era si nu s-a temut deloc de jivina cea ticaloasa.
– Dar incotro mergi atat de dimineata, Scufita Rosie?
– La bunicuta! II duc niste cozonac si vin pentru ca e bolnava.
– Dar spune-mi,fetito, unde locuieste bunica ta?
– La un sfert de ceas de mers adanc in padure.

Litera.ro

Lupul se gandi in sinea lui: `Ehei, baiete, daca esti destul de viclean, ai putea pune laba si pe fetita si pe batrana!`. Asa ca merse o vreme alaturi de Scufita Rosie, dupa care ii spuse cu o voce imbietoare:
– Scufita Rosie, ia uite ce de floricele frumoase in jur! `Atunci o sa culeg un buchetel pentru bunicuta` gandi fetita. Asa ca se abatu de la poteca si incepu sa adune floricele.
Intre timp, lupul se furisa si se duse glont la casa bunicii si zise:
– Sunt Scufita Rosie. Ti-am adus cozonac si vin.
– Usa nu e incuiata. Apasa clanta! spuse bunica. Sunt mult prea slabita si nu pot veni sa iti deschid! Lupului atat ii trebui ca deschise usa si se repezi la patul bunicii pe care o inghiti pe nerasuflate. Apoi se imbraca cu hainele ei, se aseza in pat si trase perdelele.
Scufita alerga ce alerga dupa floricele, iar intr-un final isi aduse aminte de bunicuta ei si porni spre casuta. Cand ajunse, o gasi pe bunicuta in pat acoperita toata si cu perdelele trase. Totul ii paru ciudat, incat intreba:
– Vai, bunicuto, de ce ai urechi asa de mari?
– Ca sa te pot auzi mai bine!
– Ei, bunicuto, dar de ce ai ochii asa mari?
– Sa te pot vedea mai bine!
– Bunicuto, dar de ce ai maini asa de mari?
– Ca sa te pot apuca mai bine!
– Vai, bunicuto, dar ce gura mare ai!
– Ca sa te pot inghiti mai bine! Si lupul cel ticalos se si repezi pe sarmana fetita si o inghiti la fel ca pe bunica. Apoi satul si molesit cum era, lupul se aseza inapoi in pat si incepu sa sforaie de se cutremurau peretii.
Tocmai atunci un vanator trecu pe langa casa bunicii si auzind asa un zgomot mare isi zise: `Ce sforaie batrana! Oare nu cumva e bolnava? Ia sa vad daca are nevoie de ceva!`. Intra in casuta si dadu de lup si dandu-si seama unde disparuse bunica, lua o toporisca si taie burta lupului. De acolo iesira bunicuta si Scufita Rosie si ii multumira vanatorului care pleca luand pielea lupului pe spinare, iar Scufita spuse ca de acum incolo va asculta sfatul mamei si nu se va mai abate din drum, apoi bunica si fetita se imbratisara fericite.

Sfarsit!

Litera.ro

Povestea Cei 3 purcelusi

Elefant.ro - Premium

Veni vacanta, iar cei trei purcelusi se pregateau sa plece in padure.
Mama lor le spuse sa aiba grija, iar fratele cel mare ii promise ca asa va face. Fratele mijlociu, insa, o zbughi cantand, iar cel mic pleca jucandu-se cu o minge.
In padure, fiecare fratior se hotara sa isi construiasca propria casa.
Purcelusul cel mare isi ridica o casuta din piatra, cel mijlociu isi construi una din lemn si cel mic una din paie, pentru ca erau grabiti si doreau sa fuga la joaca. In apropiere, lupul cel rau sarea in sus de bucurie, ii ajunsese la nas miros de purcelus fraged.
~Mai intai il voi manca pe purcelusul care canta sa il fac sa taca~ gandi lupul indreptandu-se spre casuta din paie.
Cand ajunse acolo, trase adanc aer in pieptsi sufla cat putu de tare. Cat ai bate din palme, casuta din paie zbura in aer. Purcelusul cel mic o rupse la fuga si se adaposti la purcelusul mijlociu.
Dar lupul fugi dupa el, sufla si mai tare si lemnele se imprastiara in toate partile.
Tremurand de spaima cei doi purcelusi o zbughira spre casuta de piatra a fratelui cel mare.
– Ajutor! Ajutor! Lupul vrea sa ne manance! strigau ei
– Degeaba fugiti! Daram si aceasta casuta, spuse lupul.
– Sufla, sufla! Nu-mi vei putea darama casuta ii rase in nas purcelusul cel mare de la fereastra.
Lupul cel rau isi dadu seama ca nu va reusi niciodata sa darame casuta de piatra asa ca se hotara sa intre pe cos.
– Trebuie sa facem un foc zdravan, zisera purcelusii. Si astfel, cand lupul se catara pe acoperis si se arunca pe cos pica drept in flacari si coada ii lua foc.
– Au! Au! Au! codita mea!
Apoi disparu in padure si nu se mai intoarse niciodata.

Sfarsit.

Interlink.ro