Povestea Punguța cu doi bani

FashionAgenda.ro

Erau odata o baba si un mosneag. Baba avea o gaina, iar mosneagul un cucos; gaina babei se oua de cate doua ori pe zi si baba manca o multime de oua, iar mosneagului nu-i dadea nici macar unul. Mosneagul intr-o zi isi pierdu rabdarea si zise:
– Mai baba, mananci ca in targul lui Cremene. Ia da-mi si mie niste oua sa-mi astampar pofta macar!
– Da cum nu! zice baba care era foarte zgarcita. Daca ai pofta de oua, bate si tu cucosul tau, sa faca oua, si-i manca; ca eu asa am batut gaina mea si iata-o cum oua.
Mosneagul se ia dupa gura babei si, de ciuda prinde iute si degraba cucosul si-i da o bataie buna zicand:
– Na! ori te oua, ori du-te de la casa mea; ca sa nu mai strici mancarea degeaba!
Cucosul, cum scapa din mana mosneagului, fugi de acasa si umbla pe drumuri asa bezmetic. Si cum mergea el asa, numai iata gaseste o punguta cu doi bani; o si ia in clont si se intoarce cu dansa la casa mosneagului.
Pe drum intalneste o trasura cu un boier si niste cucoane. Boierul se uita cu bagare de seama la cucos si vazand punguta ii zice vizitiului:
– Mai, ia da-te jos si vezi ce are cucosul acela in plisc!
Vizitiul se da iute jos din capra trasurii si, c-un fel de mestesug prinde cucosul si luandu-i punguta din clont, o da boierului. Boierul o ia, fara pasare o pune in buzunar si porneste cu trasura inainte. Cucosul vazand una ca asta se ia dupa trasura strigand: `Cucurigu! boieri mari/ Dati punguta cu doi bani`
Boierul suparat, cand ajunge in dreptul unei fantani ii zice vizitiului:
– Ma, ia cucosul acesta obraznic si-l da in fantana aceea!
Vizitiul se da jos din capra trasurii, prinde cucosul si-l azvarle in fantana.
Vizitiul se da jos din capra trasurii, prinde cucosul si-l azvarle in fantana.
Cucosul vazand aceasta mare primejdie, ce sa faca? Incepe a inghiti la apa, si-nghite, si-nghite pana ce termina toata apa din fantana, apoi sarind peste marginea fantanii se ia dupa trasura boierului strigand: `Cucurigu! boieri mari/ Dati punguta cu doi bani!`

LemoSilhouette.ro

– Ma! da-i nazdravan cucosul acesta! Ei las ca ti-oi da eu tie de cheltuiala, mai crestatule si pintenatule!
Si cum ajunge acasa ii zice unei babe de la bucatarie sa-ncinga cuptorul si sa zvarle cucosul inauntru tot o scapa de dansul. Vazandu-se si in aceasta primejdie, cucosul ce sa faca? Incepe si varsa toata apa din fantana de stinge focul, ba inca face si o aparaie prin casa, de s-a maniat harca de la bucatarie. Apoi se duce la fereastra boierului si zice: `Cucurigu! boieri mari/Dati punguta cu doi bani!`
– Mai, ca mi-am gasit beleaua cu dihania asta de cucos! zise boierul, apoi striga vizitiul sa zvarle cucosul in cireada vitelor poate vreun buhai infuriat l-a lua in coarne si ar scapa de dansul. Atunci, bucuria cucosului! Sa-l fi vazut cum inghitea la buhai, la boi, la vaci si la vitei; pana-a inghitit el toata cireada si a facut un pantece mare cat un munte. Apoi vine iar la fereastra boierului zicand: `Cucurigu! boieri mari/ Dati punguta cu doi bani!`
Boierul cand mai vede si asta dandanaie, crapa de ciuda si nu stia ce sa mai faca, apoi porunci vizitiului sa-l zvarle in camara cu galbeni, ca de mult banarit ce avea boierul acesta, nu-i mai stia numarul. Atunci cucosul inghiti cu lacomie toti banii si apoi iesi de acolo strigand: `Cucurigu! boieri mari/Dati punguta cu doi bani!`
Vazand ca nu are ce-i mai face, boierul ii azvarle punguta zicand:
– Na! Du-te de la casa mea!
Cucosul o ia de jos cu bucurie si pleaca spre casa mosneagului, urmat de toate pasarile din ograda boiereasca. Cum ajunse la poarta, striga la stapanu-sau sa-i astearna un tol in mijlocul ograzii si incepu sa scuture din aripi. Curand toata ograda mosneagului se umplu de pasari, cirezi de vite, iar pe tol o movila de galbeni care straluceau la soare de-ti luau ochii. Mosneagul, vazand aceste bogatii, nu mai stia ce sa faca de bucurie, sarutand cucosul si dezmierdandu-l, iar baba crapa de invidie.
– Mosnege, zise ea rusinata, ia da-mi si mie vreo doi galbeni, ca ai destui!
– Ba pune-ti pofta-n cui, mai baba, daca vrei galbeni bate si tu gaina ta!
Baba prinde gaina de coada si o ia la bataie cu ciuda ca abia a mai putut scapa saraca din mainile ei si apucand pe drumuri merge ce merge si iaca gaseste o margica. Bucuroasa, o ia in clont si fuga la casa babei. Dar baba, crezand ca gaina si-a batut joc de dansa o ia si o bate, si o bate pana o omoara, de-a ramas baba saraca lipita pamantului.
Iar mosneagul, a ramas alaturi de cucosul sau, care acum poarta salba de aur la gat si pinteni si au trait fericiti pana la adanci batraneti.

Litera.ro

Poezii grădiniţă

TinaR - VIP

Avionul

Avion cu motor,
Ia-mă şi pe mine-n zbor
Să mă fac aviator
Nu te iau că eşti mic
Şi te cheamă Polonic

Batista

Batista mea e mică
Şi nasu-i mititel!
Promit să fiu cuminte,
Să am grijă de el.
Nu vreau să zică lumea:
“Uite-l pe murdărel”

 

Dimineaţa

Cu săpun mă spăl
Şi cu apă rece,
Peste faţa toată
Mult clăbuc îmi trece.

Şi ce dacă somnul
Nu vrea ca să plece?
Eu dacă mă spăl,
Sun vioi cât zece.

 

Fiecare pui

Fiecare pui
Are mama lui
Şi eu tot aşa
Am mămica mea
Am o păpuşică
Uite-aşa de mică
Şi-o-ngrijesc mereu
Că-i sunt mama eu.

 

RechiziteleMele

Ora mesei

Este ora pentru masă,
Mâncărica e gustoasă!
Mofturi să nu faci de fel,
Fiindcă rămâi mititel.

Lapte, branză, unt, smântână –
Ai la masă hrană bună.
Calciu, multe proteine,
Minerale, vitamine.
Şi pisoiul vrea lăptic
Ca să nu rămână mic.

 

Gradiniţa

Gradiniţa de copii
Plină e de jucării
Păpuşele, ursuleţi
Căluşei şi tot ce vrei
Dimineaţa-n zori de zi
Vezi mulţimea de copii
Venind veseli, mulţumiţi
Pentru lucru pregătiţi.

 

Firul de iarba

A scos capul din zăpadă
Şi când colo ce să vadă?
Încă-i iarnă în livadă!
Iar când s-a întors în pat
S-a pornit pe strănutat.

Am 3 ani

Cine zice că sunt mic
Am 3 ani şi sunt voinic.
Dimineaţa când mă scol
Mă spăl pe mâini, pe faţă, pe gât,
Fără niciun ajutor.
Tiii, ce rău m-am încălţat
Stângu-n dreptu’ l-am băgat.
De ce râdeţi?
Nu-i nimic, am 3 ani şi sunt voinic!

—> Poezii cu animale

 

Acasa

Bine e la noi acasa!
Nu e lume mai frumoasa
Cum e cuibul parintesc,
Unde eu traiesc si cresc.
Tata, mama si bunici,
Eu si fratiorii mici,
Toti, aici, suntem uniti,
Bucurosi si fericiti!
Casa mea si-n somn o stiu
Orice colt pot sa-l descriu.
Cand pasesc al casei prag,
Tot ce vad in ea mi-e drag.
Parca dintr-un basm vrajit
Toate-mi spun: `Bine-ai venit!`

Ghicitori animale

FashionAgenda.ro

Ghicitori pentru preșcolari cu animale

Soricel cu aripioare
Poartă numele de floare
( liliacul )

Voinicel cu cornişoare
Umblă cu casa-n spinare
( melcul )

Urecheat cu haine sure
Stă pe camp şi în pădure
( iepurele )

 

Are un ac micuţ şi fin,
Zboară lin din floare-n floare
Acul este cu venin,
iar polenu-i pe picioare
( albina )

Ea este bună la toate
Ne dă carne, ne dă lapte
Iar viţeii mititei
Se numesc copiii ei
( vaca )

Vara umblu după miere
Iarna dorm să prind putere
( ursul )

Cine umblă prin ogradă
Grav, cu curcubeie-n coadă
Iar la ţară-n zori, sonor
E şi ceas deşteptător?
( cocoşul )

Cine toarce pe cuptor
Toata iarna: sfor, sfor, sfor
Iar micuţii soricei
Se feresc din calea ei?
( pisica )

Mică, dar voinică
În spate ridică
Sacul cu povară
Să-l ducă la moară
( furnica )

Cunoşti o vietate
Cu coarne mici şi moi
Ce-şi poartă casa-n spate
Prin iarbă şi prin foi?
( melcul )

Zi şi noapte prin fâneţi
Auzi mii de cântăreţi
( greierii )

Panseluţă zburătoare
Cu argint pe aripioare
Colinda din floare-n floare
( fluturaşul )

Le vedem prin flori
Căutând comori
De nu le dăm pace
Ne-nţeapă cu ace
( albinele )

Pare albină, dar nu prea
Că e leneşă şi rea
( viespea )

Nu e ţap, dar coarne are
Şi prin lanuri iute sare
( lăcusta )

Peşte nu-i, dar stă în baltă
Nici lăcustă nu-i, dar saltă
Greier nu-i, nici piţigoi
Dar e cântăreţ de soi
( broasca )

Care-i pasărea pribeagă
Care zboara ziua-ntreagă
Colindând dumbravile
Şi strigându-şi numele
( cucul )

Cine poate să-l ajungă
Pe acest alergător
Care-şi poartă puii-n pungă
( cangurul )

Dragi copii, o ghicitoare
Vă propun, că nu e grea
Care-i animalul care
Poartă veşnic pijama?
( zebra )

Strigă moşul prin frunzare
Mor, mor, mor
Şi nu mai moare
( ursul )

Urechi lungi
Mustăţi, blăniţă
Şi-o fărâmp de codiţă
( iepuraşul )

Cine vara prin pădure
Umblă după fragi şi mure
Şi se vaită de zor
Mai tot timpul: mor, mor, mor
( ursul )

Din gradina lui Mihai,
De sub tufe de urzici
A ieşit un ghem de scai
Zi-i pe nume: un….
( arici)

Jucăuşă flacara
În copac se caţără
(veveriţa)

Felinar cât o mărgea
Cu aripi şi cu picioare
Parcă-i gâză, parcă-i stea
Şi mai ştie să şi zboare
( licuriciul )

—> Ghicitori cu fructe și legume
—> Poezii cu animale pentru copii

Clickshop.ro

Povestea Scufița Roșie

A fost odata ca niciodata o fetita mica si dulce, pe care toata lumea o iubea, insa cel mai mult o iubea bunica ei.
Odata bunica i-a daruit o scufita din catifea rosie si, fiindca ii statea asa bine, fetita nu mai dori sa poarte altceva, asa incat de atunci au botezat-o Scufita Rosie. Intr-o zi, mama ei ii pregati un cosulet in care puse un cozonac si o sticla de vin, sa i le duca bunicutei, pentru ca era bolnava si slabita, iar cu acestea poate se va mai intrema. Inainte de a pleca, mama o povatui sa mearga cuminte, sa nu cada si sa nu care cumva sa se abata din cale.
Scufita Rosie ii promise mamei ca va da ascultare sfatului ei si porni la drum. Bunica locuia departe, in padure, la o jumatate de ceas distanta de sat. Si cum mergea ea asa, deodata ii aparu in drum lupul. Fetita nu stia insa ce fiara cumplita era si nu s-a temut deloc de jivina cea ticaloasa.
– Dar incotro mergi atat de dimineata, Scufita Rosie?
– La bunicuta! II duc niste cozonac si vin pentru ca e bolnava.
– Dar spune-mi,fetito, unde locuieste bunica ta?
– La un sfert de ceas de mers adanc in padure.

Litera.ro

Lupul se gandi in sinea lui: `Ehei, baiete, daca esti destul de viclean, ai putea pune laba si pe fetita si pe batrana!`. Asa ca merse o vreme alaturi de Scufita Rosie, dupa care ii spuse cu o voce imbietoare:
– Scufita Rosie, ia uite ce de floricele frumoase in jur! `Atunci o sa culeg un buchetel pentru bunicuta` gandi fetita. Asa ca se abatu de la poteca si incepu sa adune floricele.
Intre timp, lupul se furisa si se duse glont la casa bunicii si zise:
– Sunt Scufita Rosie. Ti-am adus cozonac si vin.
– Usa nu e incuiata. Apasa clanta! spuse bunica. Sunt mult prea slabita si nu pot veni sa iti deschid! Lupului atat ii trebui ca deschise usa si se repezi la patul bunicii pe care o inghiti pe nerasuflate. Apoi se imbraca cu hainele ei, se aseza in pat si trase perdelele.
Scufita alerga ce alerga dupa floricele, iar intr-un final isi aduse aminte de bunicuta ei si porni spre casuta. Cand ajunse, o gasi pe bunicuta in pat acoperita toata si cu perdelele trase. Totul ii paru ciudat, incat intreba:
– Vai, bunicuto, de ce ai urechi asa de mari?
– Ca sa te pot auzi mai bine!
– Ei, bunicuto, dar de ce ai ochii asa mari?
– Sa te pot vedea mai bine!
– Bunicuto, dar de ce ai maini asa de mari?
– Ca sa te pot apuca mai bine!
– Vai, bunicuto, dar ce gura mare ai!
– Ca sa te pot inghiti mai bine! Si lupul cel ticalos se si repezi pe sarmana fetita si o inghiti la fel ca pe bunica. Apoi satul si molesit cum era, lupul se aseza inapoi in pat si incepu sa sforaie de se cutremurau peretii.
Tocmai atunci un vanator trecu pe langa casa bunicii si auzind asa un zgomot mare isi zise: `Ce sforaie batrana! Oare nu cumva e bolnava? Ia sa vad daca are nevoie de ceva!`. Intra in casuta si dadu de lup si dandu-si seama unde disparuse bunica, lua o toporisca si taie burta lupului. De acolo iesira bunicuta si Scufita Rosie si ii multumira vanatorului care pleca luand pielea lupului pe spinare, iar Scufita spuse ca de acum incolo va asculta sfatul mamei si nu se va mai abate din drum, apoi bunica si fetita se imbratisara fericite.

Sfarsit!

Litera.ro

Povestea Cei 3 purcelusi

Elefant.ro - Premium

Veni vacanta, iar cei trei purcelusi se pregateau sa plece in padure.
Mama lor le spuse sa aiba grija, iar fratele cel mare ii promise ca asa va face. Fratele mijlociu, insa, o zbughi cantand, iar cel mic pleca jucandu-se cu o minge.
In padure, fiecare fratior se hotara sa isi construiasca propria casa.
Purcelusul cel mare isi ridica o casuta din piatra, cel mijlociu isi construi una din lemn si cel mic una din paie, pentru ca erau grabiti si doreau sa fuga la joaca. In apropiere, lupul cel rau sarea in sus de bucurie, ii ajunsese la nas miros de purcelus fraged.
~Mai intai il voi manca pe purcelusul care canta sa il fac sa taca~ gandi lupul indreptandu-se spre casuta din paie.
Cand ajunse acolo, trase adanc aer in pieptsi sufla cat putu de tare. Cat ai bate din palme, casuta din paie zbura in aer. Purcelusul cel mic o rupse la fuga si se adaposti la purcelusul mijlociu.
Dar lupul fugi dupa el, sufla si mai tare si lemnele se imprastiara in toate partile.
Tremurand de spaima cei doi purcelusi o zbughira spre casuta de piatra a fratelui cel mare.
– Ajutor! Ajutor! Lupul vrea sa ne manance! strigau ei
– Degeaba fugiti! Daram si aceasta casuta, spuse lupul.
– Sufla, sufla! Nu-mi vei putea darama casuta ii rase in nas purcelusul cel mare de la fereastra.
Lupul cel rau isi dadu seama ca nu va reusi niciodata sa darame casuta de piatra asa ca se hotara sa intre pe cos.
– Trebuie sa facem un foc zdravan, zisera purcelusii. Si astfel, cand lupul se catara pe acoperis si se arunca pe cos pica drept in flacari si coada ii lua foc.
– Au! Au! Au! codita mea!
Apoi disparu in padure si nu se mai intoarse niciodata.

Sfarsit.

Interlink.ro

Blog pentru copii