Category Archives: Scufita Rosie

Povestea Scufița Roșie

A fost odata ca niciodata o fetita mica si dulce, pe care toata lumea o iubea, insa cel mai mult o iubea bunica ei.
Odata bunica i-a daruit o scufita din catifea rosie si, fiindca ii statea asa bine, fetita nu mai dori sa poarte altceva, asa incat de atunci au botezat-o Scufita Rosie. Intr-o zi, mama ei ii pregati un cosulet in care puse un cozonac si o sticla de vin, sa i le duca bunicutei, pentru ca era bolnava si slabita, iar cu acestea poate se va mai intrema. Inainte de a pleca, mama o povatui sa mearga cuminte, sa nu cada si sa nu care cumva sa se abata din cale.
Scufita Rosie ii promise mamei ca va da ascultare sfatului ei si porni la drum. Bunica locuia departe, in padure, la o jumatate de ceas distanta de sat. Si cum mergea ea asa, deodata ii aparu in drum lupul. Fetita nu stia insa ce fiara cumplita era si nu s-a temut deloc de jivina cea ticaloasa.
– Dar incotro mergi atat de dimineata, Scufita Rosie?
– La bunicuta! II duc niste cozonac si vin pentru ca e bolnava.
– Dar spune-mi,fetito, unde locuieste bunica ta?
– La un sfert de ceas de mers adanc in padure.

Litera.ro

Lupul se gandi in sinea lui: `Ehei, baiete, daca esti destul de viclean, ai putea pune laba si pe fetita si pe batrana!`. Asa ca merse o vreme alaturi de Scufita Rosie, dupa care ii spuse cu o voce imbietoare:
– Scufita Rosie, ia uite ce de floricele frumoase in jur! `Atunci o sa culeg un buchetel pentru bunicuta` gandi fetita. Asa ca se abatu de la poteca si incepu sa adune floricele.
Intre timp, lupul se furisa si se duse glont la casa bunicii si zise:
– Sunt Scufita Rosie. Ti-am adus cozonac si vin.
– Usa nu e incuiata. Apasa clanta! spuse bunica. Sunt mult prea slabita si nu pot veni sa iti deschid! Lupului atat ii trebui ca deschise usa si se repezi la patul bunicii pe care o inghiti pe nerasuflate. Apoi se imbraca cu hainele ei, se aseza in pat si trase perdelele.
Scufita alerga ce alerga dupa floricele, iar intr-un final isi aduse aminte de bunicuta ei si porni spre casuta. Cand ajunse, o gasi pe bunicuta in pat acoperita toata si cu perdelele trase. Totul ii paru ciudat, incat intreba:
– Vai, bunicuto, de ce ai urechi asa de mari?
– Ca sa te pot auzi mai bine!
– Ei, bunicuto, dar de ce ai ochii asa mari?
– Sa te pot vedea mai bine!
– Bunicuto, dar de ce ai maini asa de mari?
– Ca sa te pot apuca mai bine!
– Vai, bunicuto, dar ce gura mare ai!
– Ca sa te pot inghiti mai bine! Si lupul cel ticalos se si repezi pe sarmana fetita si o inghiti la fel ca pe bunica. Apoi satul si molesit cum era, lupul se aseza inapoi in pat si incepu sa sforaie de se cutremurau peretii.
Tocmai atunci un vanator trecu pe langa casa bunicii si auzind asa un zgomot mare isi zise: `Ce sforaie batrana! Oare nu cumva e bolnava? Ia sa vad daca are nevoie de ceva!`. Intra in casuta si dadu de lup si dandu-si seama unde disparuse bunica, lua o toporisca si taie burta lupului. De acolo iesira bunicuta si Scufita Rosie si ii multumira vanatorului care pleca luand pielea lupului pe spinare, iar Scufita spuse ca de acum incolo va asculta sfatul mamei si nu se va mai abate din drum, apoi bunica si fetita se imbratisara fericite.

Sfarsit!

Litera.ro