Category Archives: Povesti

povesti copii, povestiri, povesti gradinita, povesti audio

Povestea Motanul încălțat

Povestea Motanul încălțat

Poveste audio și text în varianta scurtă

—> Planşe de colorat cu Motanul Încălţat

—> Povestea Albă ca Zăpada

—> Povestea Capra cu trei iezi

A fost odata ca niciodata un morar care avea trei fii. Cand se prapadi bietul morar, lasa mostenire fiilor sai: celui dintai ii lasa moara, fiului mijlociu ii lasa un magar, iar mezinului un motan. Fratii cei mari incepusera sa traga foloase de pe urma mostenirii, dar mezinul se tot vaicarea: `ce sa ma fac eu cu un motan`? Pana cand intr-o buna zi motanul zise:
– Stapane, nu te mai vaita si mai bine pune sa-mi faca o pereche de cizme rosii, o talba si o palarie si o sa vezi ce bine o sa-ti fie! Amuzat, baiatul ii facu motanului pe plac, oricum nu avea ce pierde.
A doua zi, motanul pleca pe camp si prinse o pereche de iepuri si merse la curtea regelui sa-i daruiasca din partea stapanului sau, marchizul Carabas. Slujitorii de la curtea regelui cand il vazura asa impopotonat, crezura ca e un motan important si imediat fu primit de rege, care se bucura de dar. A doua zi prinse pe camp o pereche de potarnici, pe care de asemeni le darui regelui si tot asa continua, pana cand regele dori sa-l cunoasca pe acest marchiz atat de generos.
Atunci motanul isi ruga stapanul sa faca o baie in rau si sa lase totul in seama sa. Motanul ascunse hainele stapanului sub o piatra si atunci cand trecu trasura regelui pe acolo striga: sariti se ineaca marchizul Carabas, atunci slujitorii regelui il `salvara` pe baiat, ii dadura un rand de haine si regele il invita in trasura in care se plimba alaturi de fiica sa.
Motanul o lua inainte si zarind niste sateni care coseau o pajiste, afla ca este a capcaunului de la castel. Le spuse sa raspunda cand vor fi intrebati ca e a marchizului Carabas, altfel vor fi facuti bucati. La fel cand trecu pe langa o miriste raspunsera ca e a marchizului. Regele nu mai contenea cu laudele si era tot mai incantat de bogatiile acestui marchiz, iar fiica sa era tot mai cucerita, caci baiatul era foarte frumos si nu lipsit de maniere.
Curand motanul ajunse la castelul capcaunului, stapanul acelor tinuturi si intra la dansul. Se prefacu mirat de puterile acestuia, fiindca auzise ca se poate transforma in orice si zise ca el nu crede ca s-ar putea transforma intr-un leu. Pe loc in camera aparu un leu fioros si cizmulitele mai mult il incurcau decat il ajutau pe motanul care incerca sa fuga. Apoi ii spuse capcaunului ca n-ar crede ca acesta sa se poata transforma in ceva mic, de exemplu un soricel. Capcaunul pica in capcana transformandu-se si motanul atata astepta ca-l papa pe loc.
Ajungand trasura regelui, motanul ii invita in castelul marchizului Carabas si regele ii dadu fata de sotie, iar motanul a ramas mereu langa el.

Sfarsit!

Povestea Cenușăreasa

Povești pentru copii – Cenușăreasa

A fost odata ca niciodata o fata harnica si cuminte, buna la suflet si foarte frumoasa. Mama ei murise la nastere, iar tatal, dupa ce se casatorise cu o alta femeie care avea si ea doua fete, murise si el. Si astfel, biata fata ramase singura pe lume, doar cu mama si cele doua surori vitrege. Acestea, ocupara cele mai bune camere ale casei, pe ea alungand-o la bucatarie unde isi petrecea ziua intreaga cu cele mai grele treburi gospodaresti, iar seara dormea in cenusa calda a cuptorului, de aceea ii pusera numele – Cenusareasa.

Surorile vitrege erau niste fete rele, urate, plangacioase si lenese. Cat era ziua de mare se vaitau si o strigau pe Cenusareasa, incat biata fata , abia mai putea tine pasul. In vremea asta, se intampla ca regele sa dea un bal in cinstea fiului sau si invita toate fetele din regat. Surorile si mama lor se gatira ziua intreaga, iar spre seara, plecara la bal si chiar daca Cenusareasa ar fi vrut sa mearga, rasera de ea ca e murdara, nu are rochie si nici maniere.

Cenusareasa ramase plangand si toate visele ei se sfaramara. Cand, deodata, aparu nasa ei, zana cea buna, care-i facu o mare surpriza daruindu-i o rochie si o pereche de pantofi de cristal, iar un dovleac din gradina, o soparla si niste soricei se transformara intr-o trasura, vizitiu si calutii care o dusera la bal.

Acolo, printul o indragi numaidecat si toata seara dansa numai cu ea. Totusi fata nu uita ce-i spusese nasa ei, caci la 12 noaptea magia avea sa dispara.
Fericirea Cenusaresei nu mai avea limite, caci printul o cucerise si era foarte atent, dar cand suna ceasul ora 12, fata uita de toate si alerga in graba pe scari, impiedicandu-se si pierzandu-si un pantof. Doar atat gasi printul care fugi in urma fetei.

Cenusareasa, cand ajunse acasa rochia de bal disparuse si in rochia ei cea veche se culca in cenusa calda a cuptorului. Asa o gasira mama si surorile vitrege cand se intoarsera spre dimineata de la bal.

A doua zi, toata lumea vorbea numai despre fata misterioasa care venise la bal. Cine este? De unde vine? Regele anunta ca printul va merge in fiecare casa cu pantoful pierdut pe scari sa-i gaseasca perechea. Mama vitrega a Cenusaresei, nici nu banuia ca fata fusese la bal si nu avu nimic impotriva, cand veni printul cu pantoful de cristal, sa-l probeze si ea. Fiicele sale incercasera in zadar sa incalte pantoful, dar picioarele lor erau prea mari pentru acel pantof micut si fin. Insa cand Cenusareasa incalta pantoful, fata ei se lumina de un zambet si printul o recunoscu pe frumoasa de la bal, apoi ii declara dragostea sa si o ceru de sotie. S-au mutat la palat si au trait fericiti pana la adanci batraneti.

Sfarsit!

—> Imagini de colorat cu Cenuşăreasa
—> Imagini de colorat cu Scufița roșie

—> Povestea Albă ca Zăpada
—> Povestea Scufița Roșie

Povestea Capra cu trei iezi

RechiziteleMele

Era odata o capra care avea trei iezi. Iedul cel mic era mai cuminte, dar cel mare si cel mijlociu erau tare obraznici.
Intr-o zi, capra cheama iezii si le zice:
– Dragii mamei! Eu ma duc in padure sa aduc de mancare, voi sa nu deschideti usa nimanui, pana nu veti auzi asa:
`Trei iezi cucuieti, usa mamei descuieti,
Ca mama v-aduce voua: frunze-n buze,
Lapte-n tate, drob de sare in spinare,
Malaies in calcaies, smoc de flori la subtiori.
Un dusman de lup, care pandea chiar in dosul casei, cum pleca biata capra, indata vine la usa si incepe:
– Trei iezi cucuieti, usa mamei descuieti….

Miniprix.ro

Auzind cantecul, iedul cel mare zise:
– Sariti si deschideti usa ca vine mamuca!
– Sa nu cumva sa faceti asta!zise iedutul cel mic, nu avea cand sa vina mamuca; dar pana sa termine iedul cel mare era la usa. Atunci iedul cel mic se vara iute in horn, cel mijlociu iute sub o covata, iar cel mare se da dupa usa si trage zavorul. Cum intra lupul, nici una nici doua, hat! dadu iedul pe gat de parca nici n-ar fi fost, apoi se plimba prin odaie caci auzise mai multe glasuri si inca-i era foame. Se aseza atunci pe covata si ori covata scartai, ori iedul mijlociu tusi, ca-l apuca si pe dansul de gat si-l papa. Apoi satul, iesi in padure sa-si vada de treburi si iedul cel mic se puse pe plans. Asa il gasi capra cand veni incarcata cu mancare si plansera amandoi caci ii povesti mama-sii ce patise.
Dar mai pe urma capra isi veni in fire si zise: `dupa fapta si rasplata`.
Isi sufleca manecile si se apuca de facut bucate: sarmale, plachie, alivenci, pasca cu smantana si tot felul de bucate. Sapa o groapa si o umplu cu jaratic, iar deasupra ei asternu o rogajina. Apoi facu un scauies de ceara anume pentru lup, si-l invita pe cumatru sa pofteasca la praznic.
Si la ospat, lupul incepu a manca hulpav si gogalt, gogalt ii mergeau sarmalele intregi pe gat. Dar cum se ospata el, buf! cade in groapa plina de jaratic caci scauiesul de ceara se topise:
– Valeu, cumatra, scoate-ma ca-mi arde inima-n mine!
– D-apoi cumetre, in mine n-a ars inima cand mi-ai mancat copilasii?
Si asa a scapat capra de lupul cel rau si si-a razbunat si iezisorii.

FashionAgenda.ro
Sfarsit!

Povestea Ursul păcălit de vulpe

Pentru Casa Ta

Era odata o vulpe vicleana, ca toate vulpile. Ea umblase o noapte intreaga dupa hrana si nu gasise nimic. Gandindu-se ce ar putea sa mai faca se culca sub o tufa la marginea drumului, cand ii veni miros de peste. Ridica putin capul si vazu un car tras de boi. Indata iesi de sub tufa si se lungi in mijlocul drumului prefacandu-se moarta.
Cand ajunse la ea, taranul opri boii si gandind ca-i va face nevesti-sii un guler, lua vulpea si o arunca in caruta plina de peste. Cumetrei noastre atat ii trebui ca incepu a arunca tot pestele din caruta si la urma sari si ea, ca taranul habar nu avea. Aduna apoi tot pestele si-l cara la vizuina si incepu a manca, ca taaa…re-i mai era foame.
Tocmai cand incepuse a manca trece pe acolo ursul:
– Buna masa, cumatra! ia da-mi si mie vreo doi pesti ca tare mi-i pofta!
– Daca ti-e asa pofta de peste, baga si tu coada in balta ca eu asa am prins. Si-l invata vulpea pe urs ce si cum, dar sa respecte intocmai, doar asa va gasi peste. Si se duce ursul la baltoaca din marginea padurii si asteapta nemiscat asa de seara pana dimineata. si s-a pus un frig in noaptea aceea de-a inghetat apa in baltoaca si coada i-a ramas prinsa ca intr-un cleste.

AdevarulShop.ro - Premium

Povestea Hansel și Gretel

Elefant.ro - Premium

Traia odata intr-o casuta darapanata, la marginea unei paduri un taietor de lemne cu sotia si cei doi copii ai sai, Hansel si Gretel. Traiul lor era foarte greu, asa ca parintii, dupa multa gandire, au decis sa-si abandoneze copiii in padure. A doua zi taietorul si sotia isi luara copiii la cules zmeura in padure si cum topaiau ei veseli, nu bagara de seama ca sunt singuri. Intr-un tarziu, in zadar isi strigau ei parintii, nu le raspundea nimeni.
Mult timp ratacira prin padure, infometati si obositi, cand deodata zarira o casuta. Aceasta era cladita cu totul din turta dulce si ciocolata si flamanzi, nevoie mare, s-au asezat in pragul casei si au inceput sa infulece.
Deodata, in usa casei aparu o batrana care, ii pofti inauntru sa manance, dar cum intrara, pe Hansel l-a varat intr-o camaruta intunecata, iar pe Gretel a pus-o sa curete si sa lustruiasca toata casa apoi sa-l ingrase pe fratele sau, caci baba avea de gand sa-l manance. Copiii se speriara foarte tare, dar privindu-se unul pe altul isi dadura curaj. Hansel, afland ca batrana nu vedea bine, de cate ori venea sa vada cat s-a mai ingrasat ii arata un oscior de pui in loc de deget sa mai traga de timp. Dupa o vreme, gandind ca Hansel nu se ingrasa deloc, zgripturoaica, suparata foc, ii porunci fetei sa pregateasca focul pentru a-l gati pe fratele sau. Insa Gretel o ademeni pe baba spre cuptor zicand ca nu poate aprinde focul, apoi o impinse cu lopata in flacarile cuptorului.
Bucurosi ca au scapat cu bine, cei doi frati nu-si mai doreau decat sa gaseasca drumul spre casa. Inainte de plecare, ei isi umplura buzunarele cu bogatiile gasite in casa vrajitoarei, iar pe lacul din poienita inota o lebada frumoasa care ii ajuta sa afle drumul spre casa.
Acasa, isi gasira parintii tristi si ingrijorati din cauza lor, dar cand ii zarira ii imbratisara si plansera impreuna si din acea zi nu s-au mai despartit niciodata.

Sfarsit!

Miniprix.ro

Povestea Albă ca Zăpada

Povestea Albă ca zăpada

Povești pentru copiii preșcolari

BeFashion.ro

A fost odata o regina tanara si frumoasa care, intr-o iarna, pe cand cosea stand la o fereastra cu pervazul negru ca abanosul, se intepa cu acul in deget si trei picaturi de sange cazura in zapada. Si pentru ca rosul sangelui arata asa frumos pe albul zapezii, regina isi dori un copil cu fata alba ca zapada, cu obrajii rosii ca sangele si cu parul negru ca abanosul.
Curand dupa aceea, regina nascu o fetita cu fata alba ca zapada, cu obrajii rosii ca sangele si cu parul negrunosul si, din aceasta cauza, ii pusera numele Alba-ca-Zapada. Si dupa ce aduse pe lume copilul, regina muri.
Dupa un an, regele isi lua alta sotie. Aceasta era o femeie frumoasa, dar mandra, infumurata si cu sufletul hain, care nu putea ingadui sa fie intrecuta in frumusete de altcineva. Alba-ca-Zapada crestea si se facea tot mai frumoasa, iar regina era tot mai manioasa din cauza acestui fapt, asa ca, intr-o zi ceru unui vanator sa o duca in padure si sa o omoare. Vanatorului i se facu mila de fetita si o lasa singura in padure, iar reginei ii duse drept dovada inima unui pui de mistret. Fetita alerga singura prin padure pana pe inserate. Atunci zari o casa mica si intra in ea sa se odihneasca. In casuta toate lucrurile erau mici, dar dragute si ordonate, incat ramaneai mut de uimire. Acolo pe o masuta erau sapte farfuriute, fiecare cu lingurita ei. Alba-ca-Zapada se aseza pe unul din cele sapte paturi si adormi pe loc. Asa o gasira cei sapte pitici, caci a lor era casuta si fata le povesti ce patise; atunci ei o invitara sa ramana la ei si Alba-ca-Zapada accepta.
Regina avea o oglinda fermecata pe care o intreba din cand in cand cat e de frumoasa si crezand ca scapase de Alba-ca-Zapada isi intreba oglinda:
`Oglinda, oglinjoara cine e cea mai frumoasa din tara?` iar oglinda ii raspunse:
` Esti frumoasa imparateasa, dar Alba-ca-Zapada din casuta piticilor din padure este mult mai frumoasa`. Regina, fiindca stia ca oglinda nu minte, isi dadu seama ca vanatorul o inselase apoi se gandi in fel si chip sa gaseasca ceva nou ca s-o omoare pe fata. In cele din urma nascoci ceva, isi vopsi fata si parul, se invesmanta in negustoreasa si merse la casa piticilor din padure cu un mar otravit. Acolo o intalni pe Alba-ca-Zapada si o imbie sa muste din mar, dar abia musca o bucatica si fata cazu la pamant fara suflare, iar regina isi lua talpasita spre casa multumita.
Piticii, cand se intoarsera seara acasa, o gasira pe Alba-ca-Zapada zacand lesinata la pamant. Foarte tristi, ii facura un sicriu de clestar ca oricand s-o poata vedea si o plansera zile in sir cu toate vietatile padurii.
Se intampla ca un print ratacit prin padure sa vada sicriul si se indragosti pe loc de Alba-ca-Zapada.
Atunci el ceru sicriul piticilor, iar acestia acceptara pe loc. Cand unul dintre servitorii ce-l duceau pe umeri se impiedica de o tufa, Albei-ca-Zapada ii aluneca bucatica de mar din gat si se trezi. Printul, foarte bucuros o ceru de sotie, iar ea accepta incantata. Nunta lor tinu zile in sir, apoi au plecat la palatul printului unde au trait multi, multi ani fericiti.

Sfarsit!

—> Planşe de colorat cu Albă ca Zăpada

—> Povestea Cenușăreasa

—> Povestea Scufița Roșie

Clickshop.ro

Povestea Punguța cu doi bani

FashionAgenda.ro

Erau odata o baba si un mosneag. Baba avea o gaina, iar mosneagul un cucos; gaina babei se oua de cate doua ori pe zi si baba manca o multime de oua, iar mosneagului nu-i dadea nici macar unul. Mosneagul intr-o zi isi pierdu rabdarea si zise:
– Mai baba, mananci ca in targul lui Cremene. Ia da-mi si mie niste oua sa-mi astampar pofta macar!
– Da cum nu! zice baba care era foarte zgarcita. Daca ai pofta de oua, bate si tu cucosul tau, sa faca oua, si-i manca; ca eu asa am batut gaina mea si iata-o cum oua.
Mosneagul se ia dupa gura babei si, de ciuda prinde iute si degraba cucosul si-i da o bataie buna zicand:
– Na! ori te oua, ori du-te de la casa mea; ca sa nu mai strici mancarea degeaba!
Cucosul, cum scapa din mana mosneagului, fugi de acasa si umbla pe drumuri asa bezmetic. Si cum mergea el asa, numai iata gaseste o punguta cu doi bani; o si ia in clont si se intoarce cu dansa la casa mosneagului.
Pe drum intalneste o trasura cu un boier si niste cucoane. Boierul se uita cu bagare de seama la cucos si vazand punguta ii zice vizitiului:
– Mai, ia da-te jos si vezi ce are cucosul acela in plisc!
Vizitiul se da iute jos din capra trasurii si, c-un fel de mestesug prinde cucosul si luandu-i punguta din clont, o da boierului. Boierul o ia, fara pasare o pune in buzunar si porneste cu trasura inainte. Cucosul vazand una ca asta se ia dupa trasura strigand: `Cucurigu! boieri mari/ Dati punguta cu doi bani`
Boierul suparat, cand ajunge in dreptul unei fantani ii zice vizitiului:
– Ma, ia cucosul acesta obraznic si-l da in fantana aceea!
Vizitiul se da jos din capra trasurii, prinde cucosul si-l azvarle in fantana.
Vizitiul se da jos din capra trasurii, prinde cucosul si-l azvarle in fantana.
Cucosul vazand aceasta mare primejdie, ce sa faca? Incepe a inghiti la apa, si-nghite, si-nghite pana ce termina toata apa din fantana, apoi sarind peste marginea fantanii se ia dupa trasura boierului strigand: `Cucurigu! boieri mari/ Dati punguta cu doi bani!`

LemoSilhouette.ro

– Ma! da-i nazdravan cucosul acesta! Ei las ca ti-oi da eu tie de cheltuiala, mai crestatule si pintenatule!
Si cum ajunge acasa ii zice unei babe de la bucatarie sa-ncinga cuptorul si sa zvarle cucosul inauntru tot o scapa de dansul. Vazandu-se si in aceasta primejdie, cucosul ce sa faca? Incepe si varsa toata apa din fantana de stinge focul, ba inca face si o aparaie prin casa, de s-a maniat harca de la bucatarie. Apoi se duce la fereastra boierului si zice: `Cucurigu! boieri mari/Dati punguta cu doi bani!`
– Mai, ca mi-am gasit beleaua cu dihania asta de cucos! zise boierul, apoi striga vizitiul sa zvarle cucosul in cireada vitelor poate vreun buhai infuriat l-a lua in coarne si ar scapa de dansul. Atunci, bucuria cucosului! Sa-l fi vazut cum inghitea la buhai, la boi, la vaci si la vitei; pana-a inghitit el toata cireada si a facut un pantece mare cat un munte. Apoi vine iar la fereastra boierului zicand: `Cucurigu! boieri mari/ Dati punguta cu doi bani!`
Boierul cand mai vede si asta dandanaie, crapa de ciuda si nu stia ce sa mai faca, apoi porunci vizitiului sa-l zvarle in camara cu galbeni, ca de mult banarit ce avea boierul acesta, nu-i mai stia numarul. Atunci cucosul inghiti cu lacomie toti banii si apoi iesi de acolo strigand: `Cucurigu! boieri mari/Dati punguta cu doi bani!`
Vazand ca nu are ce-i mai face, boierul ii azvarle punguta zicand:
– Na! Du-te de la casa mea!
Cucosul o ia de jos cu bucurie si pleaca spre casa mosneagului, urmat de toate pasarile din ograda boiereasca. Cum ajunse la poarta, striga la stapanu-sau sa-i astearna un tol in mijlocul ograzii si incepu sa scuture din aripi. Curand toata ograda mosneagului se umplu de pasari, cirezi de vite, iar pe tol o movila de galbeni care straluceau la soare de-ti luau ochii. Mosneagul, vazand aceste bogatii, nu mai stia ce sa faca de bucurie, sarutand cucosul si dezmierdandu-l, iar baba crapa de invidie.
– Mosnege, zise ea rusinata, ia da-mi si mie vreo doi galbeni, ca ai destui!
– Ba pune-ti pofta-n cui, mai baba, daca vrei galbeni bate si tu gaina ta!
Baba prinde gaina de coada si o ia la bataie cu ciuda ca abia a mai putut scapa saraca din mainile ei si apucand pe drumuri merge ce merge si iaca gaseste o margica. Bucuroasa, o ia in clont si fuga la casa babei. Dar baba, crezand ca gaina si-a batut joc de dansa o ia si o bate, si o bate pana o omoara, de-a ramas baba saraca lipita pamantului.
Iar mosneagul, a ramas alaturi de cucosul sau, care acum poarta salba de aur la gat si pinteni si au trait fericiti pana la adanci batraneti.

Litera.ro

Povestea Scufița Roșie

A fost odata ca niciodata o fetita mica si dulce, pe care toata lumea o iubea, insa cel mai mult o iubea bunica ei.
Odata bunica i-a daruit o scufita din catifea rosie si, fiindca ii statea asa bine, fetita nu mai dori sa poarte altceva, asa incat de atunci au botezat-o Scufita Rosie. Intr-o zi, mama ei ii pregati un cosulet in care puse un cozonac si o sticla de vin, sa i le duca bunicutei, pentru ca era bolnava si slabita, iar cu acestea poate se va mai intrema. Inainte de a pleca, mama o povatui sa mearga cuminte, sa nu cada si sa nu care cumva sa se abata din cale.
Scufita Rosie ii promise mamei ca va da ascultare sfatului ei si porni la drum. Bunica locuia departe, in padure, la o jumatate de ceas distanta de sat. Si cum mergea ea asa, deodata ii aparu in drum lupul. Fetita nu stia insa ce fiara cumplita era si nu s-a temut deloc de jivina cea ticaloasa.
– Dar incotro mergi atat de dimineata, Scufita Rosie?
– La bunicuta! II duc niste cozonac si vin pentru ca e bolnava.
– Dar spune-mi,fetito, unde locuieste bunica ta?
– La un sfert de ceas de mers adanc in padure.

Litera.ro

Lupul se gandi in sinea lui: `Ehei, baiete, daca esti destul de viclean, ai putea pune laba si pe fetita si pe batrana!`. Asa ca merse o vreme alaturi de Scufita Rosie, dupa care ii spuse cu o voce imbietoare:
– Scufita Rosie, ia uite ce de floricele frumoase in jur! `Atunci o sa culeg un buchetel pentru bunicuta` gandi fetita. Asa ca se abatu de la poteca si incepu sa adune floricele.
Intre timp, lupul se furisa si se duse glont la casa bunicii si zise:
– Sunt Scufita Rosie. Ti-am adus cozonac si vin.
– Usa nu e incuiata. Apasa clanta! spuse bunica. Sunt mult prea slabita si nu pot veni sa iti deschid! Lupului atat ii trebui ca deschise usa si se repezi la patul bunicii pe care o inghiti pe nerasuflate. Apoi se imbraca cu hainele ei, se aseza in pat si trase perdelele.
Scufita alerga ce alerga dupa floricele, iar intr-un final isi aduse aminte de bunicuta ei si porni spre casuta. Cand ajunse, o gasi pe bunicuta in pat acoperita toata si cu perdelele trase. Totul ii paru ciudat, incat intreba:
– Vai, bunicuto, de ce ai urechi asa de mari?
– Ca sa te pot auzi mai bine!
– Ei, bunicuto, dar de ce ai ochii asa mari?
– Sa te pot vedea mai bine!
– Bunicuto, dar de ce ai maini asa de mari?
– Ca sa te pot apuca mai bine!
– Vai, bunicuto, dar ce gura mare ai!
– Ca sa te pot inghiti mai bine! Si lupul cel ticalos se si repezi pe sarmana fetita si o inghiti la fel ca pe bunica. Apoi satul si molesit cum era, lupul se aseza inapoi in pat si incepu sa sforaie de se cutremurau peretii.
Tocmai atunci un vanator trecu pe langa casa bunicii si auzind asa un zgomot mare isi zise: `Ce sforaie batrana! Oare nu cumva e bolnava? Ia sa vad daca are nevoie de ceva!`. Intra in casuta si dadu de lup si dandu-si seama unde disparuse bunica, lua o toporisca si taie burta lupului. De acolo iesira bunicuta si Scufita Rosie si ii multumira vanatorului care pleca luand pielea lupului pe spinare, iar Scufita spuse ca de acum incolo va asculta sfatul mamei si nu se va mai abate din drum, apoi bunica si fetita se imbratisara fericite.

Sfarsit!

Litera.ro

Povestea Cei 3 purcelusi

Elefant.ro - Premium

Veni vacanta, iar cei trei purcelusi se pregateau sa plece in padure.
Mama lor le spuse sa aiba grija, iar fratele cel mare ii promise ca asa va face. Fratele mijlociu, insa, o zbughi cantand, iar cel mic pleca jucandu-se cu o minge.
In padure, fiecare fratior se hotara sa isi construiasca propria casa.
Purcelusul cel mare isi ridica o casuta din piatra, cel mijlociu isi construi una din lemn si cel mic una din paie, pentru ca erau grabiti si doreau sa fuga la joaca. In apropiere, lupul cel rau sarea in sus de bucurie, ii ajunsese la nas miros de purcelus fraged.
~Mai intai il voi manca pe purcelusul care canta sa il fac sa taca~ gandi lupul indreptandu-se spre casuta din paie.
Cand ajunse acolo, trase adanc aer in pieptsi sufla cat putu de tare. Cat ai bate din palme, casuta din paie zbura in aer. Purcelusul cel mic o rupse la fuga si se adaposti la purcelusul mijlociu.
Dar lupul fugi dupa el, sufla si mai tare si lemnele se imprastiara in toate partile.
Tremurand de spaima cei doi purcelusi o zbughira spre casuta de piatra a fratelui cel mare.
– Ajutor! Ajutor! Lupul vrea sa ne manance! strigau ei
– Degeaba fugiti! Daram si aceasta casuta, spuse lupul.
– Sufla, sufla! Nu-mi vei putea darama casuta ii rase in nas purcelusul cel mare de la fereastra.
Lupul cel rau isi dadu seama ca nu va reusi niciodata sa darame casuta de piatra asa ca se hotara sa intre pe cos.
– Trebuie sa facem un foc zdravan, zisera purcelusii. Si astfel, cand lupul se catara pe acoperis si se arunca pe cos pica drept in flacari si coada ii lua foc.
– Au! Au! Au! codita mea!
Apoi disparu in padure si nu se mai intoarse niciodata.

Sfarsit.

Interlink.ro