Fabule de Esop

Vulpea şi iepurele – Fabulă de Esop

Într-o zi, un iepure i-a spus cumetrei vulpe: “Se spune că eşti tare pricepută şi obţii adesea mari foloase în lume. Cum ştii să aduci norocul de partea ta?”
“Dacă îţi doreşti cu adevarat să afli secretul succeselor mele”, i-a răspuns vulpea, “te invit la mine la masă.”
Iepurele a acceptat invitaţia, dar atunci cand a ajuns în casa vulpii şi a zărit că nu era nimic de mâncare pe acolo decât el însuşi, gata să fie înfulecat de cumătra roşcată, a zis: “În cele din urmă, prea târziu din păcate, am înţeles de unde îţi vine faima. Nu din pricină că eşti cu adevărat pricepută la ceva, ci din cauza şireteniei tale.”
Curiozitatea nemăsurată te poate băga în belea.

Iepurele şi broasca ţestoasă – Fabulă de Esop

Odată , iepurele se lauda în faţa celorlalte animale cu rapiditatea lui de a alerga .”Nimeni nu m-a învins încă ” , spunea el , “atunci când fug cu toata viteza de care sunt în stare. Provoc pe oricine doreşte , să se ia la întrecere cu mine.”
Broasca ţestoasă a spus liniştită :”Eu accept provocarea ta .”
“Asta chiar că este o glumă bună ” , a zis iepurele ; “aş putea să dansez în jurul tău cât este ziua de lungă”.
“N-ai decât să te lauzi până cand te voi înfrange” , i-a răspuns broasca ţestoasă.”Vrei să te întreci cu mine ?”.
Concursul de alergare a fost stabilit şi , la momentul potrivit , s-a dat startul.Iepurele a pornit ca din săgeată şi a dispărut din vedere, dar , în curând, s-a oprit şi , pentru a-şi arăta dispreţul faţă de broasca ţestoasa , s-a întins pe pământ să tragă un pui de somn. Broasca ţestoasă nu s-a lăsat , s-a străduit o data şi încă o dată ,înaintând cu greu cu paşii ei mărunţi şi , atunci când iepurele s-a trezit din somn , ea ajunsese atât de aproape de finiş încât iepurele nu a putut să o mai ajungă. Atunci, broasca testoasa a spus :
Numai prin perseverenţă poţi câştiga o cursă.

Leul şi şoricelul – Fabulă de Esop

Somnul unui leu fu tulburat , intr-o buna zi , de necuviinta unui soarece care alerga pe fata lui.Trezindu-se furios , leul era cat pe ce sa il omoare , cand soricelul incepu sa ii ceara mila , spunand :”Daca imi vei cruta viata ,voi gasi cu siguranta o cale sa iti rasplatesc bunatatea.”Leul incepu sa rada si il lasa pe soarece sa plece teafar si nevatamat.La scurt timp dupa aceasta , leul a fost prins de niste vanatori , care l-au legat la pamant cu funii groase.Leul incepu sa raga infuriat si neajutorat, iar soricelul , recunoscandu-i vocea , sosi in graba si ii roase funiile , eliberandu-l.Apoi, ii spuse leului : “Ai ras la ideea ca as putea sa-ti fiu vreodata de ajutor ,
neasteptandu-te sa imi platesc datoria pentru favoarea pe care mi-ai facut-o ; ai aflat acum ca pana si un mic soricel il poate ajuta pe atotputernicul leu.”

Măgarul în blană de leu – Fabulă de Esop

Intr-o zi , un magar a gasit o piele de leu , lasata de catre vanatori sa se usuce la soare.Magarul si-a pus pielea pe el si a pornit catre satul sau natal.Pe masura ce mergea , toate fapturile fugeau din calea lui , atat oameni cat si animale , lucru care il facea sa se simta tare mandru.Incantat de efectul pe care il facea , si-a ridicat vocea si a slobozit un raget , dar atunci toata lumea si-a dat seama cine era el de fapt , iar stapanul sau , pentru ca il bagase in sperieti , i-a tras o bataie sora cu moartea .La scurt timp dupa aceea , vulpea a venit la magar si i-a spus : “Eh , te-am recunoscut dupa voce”.
Un prost se poate deghiza in haine alese , dar cuvintele lui prostesti intotdeuna il vor da de gol.

—> Poezii cu animale

Colinde de Craciun

Colinde de Crăciun

—> Cântece copii
—> Poezii cu anotimpuri

Moş Crăciun cu plete dalbe

Moş Crăciun cu plete dalbe
A sosit de prin nămeţi
Şi aduce daruri multe
La fetiţe şi băieţi
Moş Crăciun, Moş Crăciun

Din bătrani se povesteşte
Că-n toţi anii negreşit
Moş Crăciun pribeag soseşte
Niciodată n-a lipsit
Moş Crăciun, Moş Crăciun

Moş Crăciun cu plete dalbe
Incotro vrei s-o apuci?
Ţi-aş canta Florile dalbe
De la noi să nu te duci!
Mos Craciun, Mos Craciun.

O, brad frumos

O, brad frumos, o brad frumos,
Cu cetina tot verde.
Tu eşti copacul credincios,
Ce frunza nu şi-o pierde,
O, brad frumos, o brad frumos,
Cu cetina tot verde.

O, brad frumos, o brad frumos,
Verdeaşa ta îmi place.
Când o revăd sunt bucuros
Şi vesel ea mă face.
O, brad frumos, o brad frumos,
Verdeaţa ta îmi place.

O, brad frumos, o brad frumos,
Cu frunza neschimbată.
Mă mângâi şi mă faci voios
Şi mă-ntăreşti îndată.
O, brad frumos, o brad frumos,
Cu frunza neschimbată.

Am plecat sa colindam

Am plecat sa colindam
Domn, Domn sa-naltam
Cand boierii nu-s acasa
Domn, Domn sa-naltam
C-au plecat la vanatoare
Domn, Domn sa-naltam
Sa vaneze caprioare
Domn, Domn sa-naltam
Caprioare n-au vanat
Domn, Domn sa-naltam
Si-au vanat un iepuras
Domn, Domn sa-naltam
Sa faca din pielea lui
Domn, Domn sa-naltam
Vesmant moale Domnuluï
Domn, Domn sa-naltam

Cantec de Craciun

Din an in an sosesc mereu
La geam cu Mos Ajun,
E ger cumplit, e drumul greu,
Da-i obicei strabun.

Azi cu stramosii cant in cor
Colindul sfant si bun.
Tot mos era si-n vremea lor
Batranul Mos Craciun.

E sarbatoare si e joc
In casa ta acum,
Dar sunt bordeie fara foc
Si maine-i Mos Craciun.

Si-acum te las, fii sanatos
Si vesel de Craciun,
Dar nu uita, cat esti voios
Romane sa fiï bun

Steaua sus rasare

Steaua sus rasare
Ca o taina mare
Steaua straluceste
Si lumii vesteste
Si lumii vesteste

Ca astazi Curata
Preanevinovata
Fecioara Maria
Naste pe Mesia
Naste pe Mesia

Magii cum zarira
Steaua si pornira
Mergand dupa raza
Pe Hristos sa-l vaza
Pe Hristos sa-l vaza

Si daca pornira
Indata-L gasira
La Dansul intrara
Si se inchinara
Si se inchinara

Cu daruri gatite
Lui Hristos menite
Luand fiecare
Bucurie mare
Bucurie mare

Care bucurie
Si aici sa fie
De la tinerete
Pan-la batranete
Pan-la batranete

O, ce veste minunata!

O, ce veste minunată!
În Betleem ni s-arată
Astăzi s-a născut
Cel făr’ de-nceput
Cum au zis prorocii.

Că la Betleem, Maria
Săvârşind călătoria,
Într-un mic sălaş,
Lângă-acel oraş,
A născut pe Mesia.

Pre fiul în al Său nume,
Tatăl L-a trimis în lume,
Să se nască
Şi să crească,
Să ne mântuïască.

Astazi s-a nascut Hristos

Astazi s-a nascut Hristos
Mesia chip luminos
Laudati si cantati
Si va bucurati.

Mititel infasetel
In scutec de bumbacel
Laudati si cantati
Si va bucurati.

Vantul bate, nu-l razbate
Neaua ninge, nu-l atinge
Laudati si cantati
Si va bucurati.

Si de acum pana-n vecie
Mila Domnului sa fie
Laudati si cantati
Si va bucuratï!

Povestea Hainele cele noi ale împăratului

Povestea Hainele cele noi ale împăratului

Poveste text şi audio în varianta scurtă

—> Povestea Fata babei şi fata moşului
—> Povestea Ridichea Uriaşă

Era pe vremuri un imparat, caruia ii placea cel mai mult sa fie impopotonat. Toti banii imparatiei ii dadea pe haine, pe care le schimba din ora in ora. Prin imparatia sa treceau multi curiosi atrasi de obiceiul neobisnuit al acestuia. Intr-o zi, venira doi pehlivani, care se dadeau drept croitori si spuneau ca stiu sa faca o stofa foarte frumoasa cum nu se mai afla alta. Nu doar culorile sunt frumoase, ziceau ei, dar hainele croite din aceasta stofa au o insusire minunata si anume: prostii si impostorii nu puteau sa le vada.
Pe loc, imparatul porunci sa-i faca un rand de haine din acestea, pentru serbarea anuala ce se apropia. Voia sa vada care dintre supusii sai sunt prosti sau nu sunt buni pentru slujbele imparatiei si le dadu celor doi pehlivani o multime de bani, fire de aur si de matase. Cei doi inselatori au ocupat cele mai bune camere, au instalat doua razboaie de tesut si au inceput sa manance si sa bea razand pe seama imparatului.
Dupa cateva zile, imparatul il trimise pe sfetnicul sau cel batran sa vada in ce stadiu se afla hainele sale cele noi. Cand ajunse in camera unde cei doi pehlivani lucrau la razboaiele goale, deschise ochii mari, nu vedea nimic. Acestia masurau, intorceau si vorbeau intre ei “uite ce culori mimunate, ce model are stofa”. Bietul sfetnic nu mai intelegea nimic, el nu vedea nicio stofa, dar stiind ca prostii si impostorii nu o pot vedea, incepu si el sa laude tesatura. La fel o lauda si imparatului nedorind sa para el mai prost. Mai multi bani, aur si matase au primit cei doi hoti. Dupa un timp, imparatul cel curios trimise un alt sfetnic sa vada pana unde au ajuns cu tesutul. Acesta, ca si primul nu vazu nimic, dar nu recunoscu sa nu para el mai prost decat ceilalti.
In noaptea din ajunul serbarii, aprinsera 16 lampi si lumea putea sa-i vada cum iau stofa din stative, o taie cu foarfecele, o cos cu ace “fara ata”, zicand: hainele sunt gata. A venit a doua zi imparatul impreuna cu sfetnicii sa imbrace hainele noi pentru serbare. Pehlivanii ridicau bratele ca si cum ar fi tinut ceva in mana: “uitati haina, pantalonii, uitati mantia”, hainele sunt usoare precum aerul. Imparatul nu vedea nimic din aceste haine si se minuna in sinea lui:”oare sunt eu cel mai prost dintre curtenii mei, de nu-mi vad nici hainele?” La fel si curtenii, nu vedeau nimic, dar sa nu creada ceilalti ca el e mai prost, fiecare lauda in fel si chip hainele cele noi. Astfel, imbracat doar in lenjeria de corp, imparatul cu tot alaiul porni pe strazi. Vazand imparatul dezbracat cu totii zambeau in sinea lor, dar nu recunostea nimeni de teama sa nu fie luat in ras de ceilalti. Pana cand un copil striga:
– Imparatul e dezbracat! Apoi altul, apoi tot poporul incepu sa rada.
Atunci imparatul isi dadu seama de inselatorie, dar sa nu para mai prost ridica nasul mai sus si merse mai departe.

Sfarsit!

Povestea Cizmarul şi spiriduşii

Povestea Cizmarul şi spiriduşii

Poveste text şi audio în varianta scurtă

Noriel

—> Povestea Sarea în bucate
—> Povestea Capra cu trei iezi

A fost odata un cizmar harnic si cinstit, care isi ducea zilele din meseria lui, reusind cu greu sa stranga o paine uscata si un blid cu mancare pentru el si soata lui. Ajuns la batranete, singura avere agonisita fu o bucata de piele, destul de mare cat sa scoata o pereche de pantofi. Asa ca, se puse si croi pielea, pregatind totul pentru a doua zi, apoi se duse la culcare si, in curand dormi dus.
In dimineata urmatoare, se aseza la masa de lucru, unde, spre marea lui surpriza gasi perechea de pantofi cusuta gata cu tot dichisul, de parca ar fi muncit el insusi la ea, mai bine de o saptamana.
– Ce mai intamplare! Ce mai mestesug! se tot minuna el. In aceeasi zi, poposi la el o doamna bogata careia ii placura pantofii si plati pentru ei chiar mai mult decat faceau. Cu banii luati pe acea pereche, cizmarul nostru cumpara piele cat sa faca doua perechi. Seara pregati materialul pentru a doua zi si merse la culcare, iar dimineata urmatoare gasi ambele perechi deja lucrate. Curand, gasi si cumparatori ce-i cumparara pantofii, astfel cizmarul cumpara destula piele cat sa mestesugareasca inca patru perechi. Si tot asa viata lui merse tot inainte reusind sa vanda bine si sa cumpere destul material cat sa vanda iar.
Intr-o seara, pe la Craciun, sotia sa ii propuse sa nu doarma si sa vada cine lucreaza perechile de pantofi peste noapte. Asa ca se ascunsera dupa un dulap, intr-un colt al camerei de lucru. Cum veni miezul noptii, aparura doi pitici imbracati in haine ponosite si se apucara de lucru: coseau, pliau, imbinau cu o asa repeziciune si in curand toti pantofii erau gata.
-Noi ne-am pricopsit de pe urma acestor spiridusi mititei, ar trebui sa le fim recunoscatori, zise sotia cizmarului…asa ca eu le voi croi si coase fiecaruia cate o camasa cu vesta si pantaloni, iar tu le vei croi ghetute potrivite pentru ei. In seara urmatoare, au asezat pe masa de lucru cadourile si s-au ascuns sa vada ce vor spune piticii. Tare le-au mai placut hainutele si incaltarile! si s-au pus pe dansat si topait si au pornit veseli prin iarba inalta si s-au facut nevazuti.
Aceea a fost ultima data cand cizmarul si femeia lui i-au vazut pe spiridusii harnici. In anii ce au urmat, batraneilor le merse la fel de bine ca si pana atunci si au dus o viata fericita si indestulata.

Sfarsit!

Povestea Sarea în bucate

Povestea Sarea în bucate

Poveste text şi audio în varianta scurtă

—> Povestea Ridichea Uriaşă
—> Povestea Capra cu trei iezi

A fost odata un împărat care avea trei fete pe care le iubea nespus. Într-o zi le chemă la dânsul şi le întrebă cât de mult îl iubesc, deoarece ele îi erau dragi ca ochii din cap şi le crescuse cu greu, singur.
Fiica cea mare îi răspunse că-l iubeşte ca mierea cea dulce, cea mijlocie îi răspunse că-l iubeşte ca zahărul, iar cea mai mica îi răspunse că-l iubeşte ca sarea-n bucate. Atunci tare se întunecă şi se mai supără împaratul pe fiica cea mică, ba chiar o alungă din palat. Astfel, îmbrăcată în haine sărăcăcioase şi cu o bocceluţă în mână, fata părăsi casa părintească şi plecă în lume să-şi găsească norocul.

Merse ce merse până ce ajunse la o curte împarătească. Bătu la poartă şi ceru să intre slugă la palat. Aici găsi de lucru ca ajutor de chelăreasa şi toţi erau mulţumiţi de priceperea şi hărnicia ei.
Se întamplă ca împăratul acesta să pornească un război contra unui duşman mai vechi al sau şi fiul lui căzu rănit în razboi.
Tot fata fu aceea care-l îngriji cel mai bine şi prinţul se refăcea încet-încet şi tot treptat îi cădea dragă fata.
După câteva luni se însănătoşise chiar bine, dar tot mai zăcea pentru a fi în preajma ei. Atunci se hotărâ să vorbească cu parinţii săi pentru a o lua pe slujnica cea sfioasă şi frumoasă de soţie. După un timp de gândire, aceştia acceptară.

Fata se bucură nespus cand fu cerută de soţie, fiindcă şi ei îi stătea gândul la prinţ. Totuşi, avu o singură cerere, anume la nunta sa să fie invitat un anumit împărat împreună cu fetele sale, adică tatăl său. Nunta ţinu trei zile şi trei nopţi, toţi nuntaşii se veseleau, numai un anumit împărat era nemulţumit de bucatele servite. Mireasa dăduse poruncă să fie pus în mâncarea aceluia numai zahar şi miere în loc de sare.
Acesta văzând că toţi ceilalţi mănâncă cu pofta şi apreciază bucatele, gustă din farfuria sa şi se supără: `De ce m-aţi adus aici? Să vă bateţi joc de mine punându-mi în loc de sare, zahăr şi miere?` Atunci mireasa luă cuvântul şi povesti tuturor ce se întâmplase. Astfel îi demonstră tatălui său cât de mult îl iubea.

Împăratul, tatăl fetei începu să plângă şi să-şi ceară iertare. Îşi îmbrăţişă fata şi o sărută.

Sfârşit!

Blog pentru copii